La 23 aprilie 2017, la Muzeul de Artă Contemporană „George Apostu”, manifestările Zilelor Centrului George Apostu au prilejuit vernisajul expoziţiei de pictură Ilie Boca – 80.
Despre arta și personalitatea marelui artist Ilie Boca au vorbit criticul de artă Pavel Şuşară şi prof. univ. dr. Petru Bejan, de la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iaşi.
Ilie Boca-80, Zilele Centrului George Apostu
De Ziua Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă, pe 23 aprilie 2017, la Muzeul de Artă Contemporană „George Apostu”, manifestările Zilelor Centrului George Apostu au prilejuit vernisajul expoziţiei de pictură Ilie Boca – 80.Despre arta și personalitatea marelui artist Ilie Boca au vorbit criticul de artă Pavel Şuşară şi prof. univ. dr. Petru Bejan, de la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iaşi.
În Sala de Marmură a Centrului de Cultură „George Apostu” a urmat lansarea albumului de artă „Ilie Boca”, realizat în condiții grafice de excepție, cu sprijinul Primăriei Municipiului Bacău.
Ilie Boca a deschis peste cincizeci de expoziţii personale în ţară, cincisprezece în străinătate, a participat la peste douăzeci de expoziţii colective în străinătate, a obţinut mai mult de zece premii şi burse, este numit “patriarhul artei contemporane băcăuane”. Ilie Boca s-a născut la 21 februarie 1937, în comuna Botoşana din judeţul Suceava şi este absolvent al Institutului de Arte Plastice şi Decorative “Nicolae Grigorescu”, Bucureşti, promoţia 1967, clasa prof. Alexandru Ciucurencu.În 1997 i s-a acordat titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Bacău, Cetăţean de onoare al localităţii Botoşana, judetul Suceava, în 1998 a fost distins cu Marele Premiu „George Apostu” al Centrului de Cultură „George Apostu”, iar în 2012 a devenit Cetăţean de onoare al judeţului Bacău. În anul 2000, maestrul Ilie Boca a fost decorat cu Steaua României în grad de ofiţer.Opera lui Ilie Boca este una extrem de variată şi de o bogăţie rar întâlnită, atât în ceea ce priveşte întinderea propriu-zisă, cât şi anvergura ei lăuntrică. Ea s-a structurat, de-a lungul a peste patru decenii, în jurul unei viziuni unitare şi al câtorva coordonate mari. […] pictorul şi-a identificat spaţiul de interes în zona de confluenţă a unui anumit spirit popular, ingenuu şi lipsit de orice crispare, cu un reflex religios generic, în permanenţă viu şi nefundamentat pe vreo dogmă anume. Din această perspectivă, pictura sa este o adevărată epopee în imagini, un imn închinat spiritului, liber de orice constrîngere, dar mereu protejat, printr-un fel de bucurie transmisibilă şi printr-o pudoare consubstanţială, în faţa unor posibile excese de gesticulaţie. (Pavel Șușară, critic de artă)
