Ilie e un ales. Domestica lui este de tot obisnuita, Infernala insa il situeaza in loja elitelor, acolo unde este frig si lumina orbitoare. Cand il apuca, lucreaza in draci de dimineata pana seara. Stapaneste registre variate, artist si mestesugar totodata.
Cu fiecare nouă expoziţie energia pictorului este mai debordantă, tuşa mai proaspătă, pictura mai plină de sensuri. Creaţia lui Ilie Boca este surprinzătoare prin bogata imgistică, prin plăcerea cu care el consumă „actul facerii”.
Fără a fi epic în iconografie sau descriptivist în enunţuri, Boca este un amestec de trubadur şi Şeherezadă, iar din substanţa sa afectivă şi mentală realitatea se naşte în adevărate avalanşe. Naraţia lui nu se manifestă, însă, în perimetrul lumii constituite, al formelor cu o identitate gata exprimată, ci exclusiv în aceea a virtualităţii limbajului.
Bogăţia de imagini, dificultăţi ale bogăţiei, - cu ele au avut a se confrunta organizatorii unei expoziţii ca aceea a lui Ilie Boca, de la Dalles: teancuri enorme de picturi pe carton, pe hârtie, - urcând vertical, pentru a deveni o neîntreruptă friză, de-a lungul pereţilor.
Expresionismul lui Ilie Boca, tânărul băcăuan care expune împreună cu cei doi la ”Apollo”, este tot ce poate fi mai departe de expresionismul abstract, căci lectura tablourilor sale nu se petrece prin simboluri de stenografie interpretabile grafologic, ci prin semiotica obișnuită a imaginii figurale tradiționale.
